Atât de răi, încât judecăm fără să clipim când este vorba de alții, dar uităm să ne privim în adâncul inimii și să ne cerem iertare pentru cuvintele grele ce le-am rostit !
Suntem atât de răi încât secretul unei confesiuni devine subiect de bârfă dar uităm să ne bârfim întâi pe noi și pe urmă pe alții....Când greșim, învinovățim întotdeauna, pe celălalt ! ...de parcă noi, am fi mai presus de tot și nu ne atinge nimeni...cuvinte rostite, țipate, acuzatoare, gesturi neînțelese......
Nu mai avem răbdare să-l înțelegem pe cel de lângă noi, pe cel care, cândva, te-a înțeles și sprijinit și nu ți-a întors spatele când ți-a fost cel mai greu...
Și ne intrebăm, mai târziu, de ce am ramas singuri, de ce nu mai suntem încojurați de prieteni, de oameni....
Trăim pe rețele de socializare, dar în inima noastră nu avem pe nimeni, pentru că nu mai știm, sau nu mai vrem să ne împărțim iubirea cu cei din jurul nostru...de parcă, daca am spune " îmi lipsești, prieten drag", sufletul nostru s-ar împrăștia în mii de bucățele și ar zbura departe, în alte galaxii...
 |
| https://www.facebook.com/eseurideweekend?fref=photo |
