Am primit pe Facebook o invitaţie de a participa la Librăria Cărtureşti, la o expoziţie dedicată zilei de 8 Martie. Un tribut pentru conceptul de mamă, o invitaţie de a medita, de a accepta şi de a face pace cu noi înşine. Am considerat-o ca o "vindecare", pentru ca rănile sunt adânci....
Mama, ca un înger
Ca un
înger mă veghează de acolo, de sus.
Deşi a plecat dintre noi de aproape 3 ani,
încă o visez şi îmi trimite mesaje din lumea de dincolo.
Poate că
relaţia noastră nu a fost una perfectă, dar m-a învăţat ce e cinstea, omenia,
să fiu demnă şi dreaptă cu oamenii din jur. A fost mândră că am învăţat mai mult decât au fost vremurile
pentru ea, că am reuşit în viaţa mai bine decât şi-ar fi imaginat vreodată, că
am fost un sprijin atunci când a avut nevoie.
Nu sunt cuvinte mari. În mintea ei de om
simplu, făra prea multă carte, a înţeles că eu am crescut şi am evoluat într-o
direcţie mai bună decât a putut ea. Încrâncenarea ei de a mă pune să învăţ a
dat roade, şi astăzi, sunt un om ce apreciez o carte, un sfat sau un film bun.
M-a
crescut din greu, muncind zeci de ani cu mătura şi cârpa, cu multe lipsuri, dar aşa am învăt să fiu
chibzuită, ordonată şi harnică. Să nu consider că totul mi se cuvine, pentru
asta trebuie mult efort şi sudoare.
Poate că
sfaturile ei nu le-am auzit cum trebuie, dar, peste ani, aducându-mi aminte, am
ştiut că au fost sfaturi pline de iubire.
Cu
fiecare zi ce trece, constat că încep să semăn tot mai mult cu ea. În gesturi,
în privire....
Îmi
doresc ca, acolo sus, în ceruri, să fie tânără şi frumoasă, aşa cum a rămas
imortalizată în imagini.
