Guguştiuci şi oportunişti

De vreo două săptămâni am avut o guguştiucă în jardiniera mea de la balcon. Am descoperit că are două ouţe, ce le păzea cu străjnicie. Am încercat să vorbim cu ea, să înteleagă că nu-i facem nimic, că o lăsăm să stea acolo, şi, cumva, ne-a înţeles.

Bineînteles, viaţa noastră cotidiană a fost dată puţin peste cap, încercam, pe cât posibil, să nu o deranjăm prea mult, dar, în timp, am observat că nu se mai speria de noi şi privirile suspicioase se transformau in curiozitate.

Pentru cine nu ştie, şi guguştiucul şi guguştiuca clocesc amândoi, pe rând. M-a frapat devotamentul ei cu prima ocazie cand a plouat mai mult. A stat în bătaia ploii, şi tot nu a plecat. Se făcuse mică-mică, dar a rămas pe cuib.

Surpriza a venit odată cu guguştiucul.....suspicios din fire, puţin cam panicat de „sarcina” ce-i revenea, venea, se aşeza pe ouă, şi statea aşa de uşor, de parcă avea o teamă că strică ceva....

Gugutza

Am căutat pe internet, ce se intâmplă, cât clocesc, cum se intâmplă, şi după toate datele, eram mai nerăbdători decât nişte copii, în ajun de Crăciun....

Ne tot gândeam să-i facem o acoperitoare, să nu-i mai plouă, să le ţină de cald....până la urmă, ne-am gândit că se vor speria şi nu se vor mai intoarce, şi ne-ar fi părut foarte rău...

Banuiam ca el e Gugu...

A venit o ploaie torenţială, a batut vântul foarte zbuciumat, şi ne-am gândit că au scăpat şi de data asta...Stând noi, liniştiţi, deodată ceva mare şi negru, planează direct prin faţa balconului, şi se opreste în jardinieră !! Guguţa !!! Fuga la geam, nemernica de cioară zboară, şi răsuflăm uşuraţi că a scăpat.....Tot verificam dacă Guguţa e în regulă, şi ne culcăm....

De dimineaţă, ne trezim, şi mergem să vorbim cu Guga ! Deja, ne intrase în rutină !

Nimic !! Nu ne vine să credem !! Guguţa plecată ! Nu-i stătea în fire să plece aşa....

Ne uităm dupa ouă, nimic ! Oare ce s-a întâmplat ? Când ne ridicăm ochii spre cer, cinci ciori nesuferite dădeau târcoale, în căutare de hrană...Şi atunci, am înţeles ! Nemernicele ne-au speriat guguştiucii, să le mănânce ouţele....Oportunistele !!

O mare dezamăgire ne cuprinde, şi regretăm că n-am putut să facem mai mult pentru două suflete înaripate, atât de fragile şi de minunate.

Am rămas cu câteva imagini, şi cu o mare neputiinţă....