Dacă am putea să ne oprim o secundă și să privim ce-a rămas în urma noastră, poate că viața ar arăta altfel...a noastră, a celorlalți... Poate că am putea repara răul făcut, poate am alina suferințe, poate am ierta și am cere iertare...e ciudat cum viața îți ia într-o clipă totul aducându-te pe marginea prăpastiei și îndemnându-te vicleană să faci ultimul pas, ca apoi, când nu mai aștepti nimic, să te înalțe iar până la stele... Nu câștigă nimeni, doar pierdem...poate timp, poate suflet, poate totul... Știu cu siguranță că nu mai suntem aceeași și nu vom mai fi niciodată, pentru că există începuturi și sfârșituri care ne marchează pentru totdeauna... Și, indiferent cât ne-am dori, nu mai putem schimba finalul...și nu vom mai retrăi niciodată începutul... Aș fugi...atât de departe încât să nu mai știu drumul înapoi. Să uit. Să privesc doar înainte. Și să zbor fără a-mi frânge aripile... Și-apoi să cred din nou că pot avea încredere în cei din jurul meu, să cred că măștile sub care ne ascundem sufletele, pot fi topite cu iubire, și mai presus de orice, aș vrea ca sufletul meu drag să nu mai plătească inutil, pentru cei care cândva au intrat cu bocancii în sufletul meu și au călcat apăsat...aș vrea să nu-mi mai otrăvesc în fiecare zi iubirea cu neîncrederea și zbuciumul meu, ca și când am adunat în sufletul meu toată îndoiala și neliniștea lumii... Dacă am putea să ne oprim o secundă și să privim ce-a rămas în urma noastră, poate că viața ar arăta altfel...a noastră, a celorlalți... Poate că am putea repara răul făcut, poate am alina suferințe, poate am ierta și am cere iertare... Sau, poate-cine știe?! am trece la fel de nepăsători...călcând mai apăsat cu bocancii peste bucăți de suflet...
Când vrei să ieși din viața cuiva, fă-o discret și cu eleganță, nu trântind ușa...lăsând acel suflet rănit poate pentru totdeauna......
https://www.facebook.com/lidia.fecioru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu